Termenul „rezervă ovariană” se referă la numărul și calitatea ovocitelor și reprezintă capacitatea funcțională a ovarului și potențialul reproductiv al femeii.
Încă din viața intrauterină femeile au un număr presetat de ovocite. De-a lungul vieții nu vor mai fi produse și altele, în schimb numărul lor se va diminua constant. În luna a cincea de viață intrauterină, fătul de sex feminin dispune de circa 4 milioane de ovocite, dar până la naștere numărul lor se înjumătățește. Astfel, femeia se naște cu numărul maxim de ovocite pe care le va avea vreodată, iar din acel moment începe declinul. Procesul este ireversibil și nu este influențat nici de stilul de viață, nici de folosirea contraceptivelor și nici de numărul de nașteri. Rezerva ovariană va scădea fără a putea fi influențată în vreun fel, lucrurile sunt clare din acest punct de vedere.
Până la pubertate mor lunar aproximativ 11.000 de ovocite, așa încât instalarea menstrelor găsește adolescenta cu numai 300.000 – 400.000 de ovocite. Iar de la acest moment înainte, până în jurul vârstei de 30 de ani, rezerva ovariană se împuținează constant, lunar, cu câte 1.000 de ovocite. Și nu este vorba doar despre o scădere a numărului ci și a calității lor. Pe la vârsta de 30 de ani rezerva ovariană este de aproximativ 12% și începe o scădere accelerată a acesteia. La 37-38 de ani mai putem vorbi despre circa 25.000 de ovocite, iar la 40 de ani de numai un procent de 3%.
Sigur, există și excepții. Există femei a căror rezervă ovariană este epuizată la 20 sau 30 de ani, așa cum există femei care pot concepe și după 40 de ani. Chiar dacă principala cauză a diminuării este îmbătrânirea, sunt și alți factori care o pot influența în acest sens: anomaliile genetice, afecțiunile autoimune, chimioterapia, radioterapia, infecțiile pelvine, endometrioza sau ovarectomia.
Diminuarea rezervei ovariene nu este o afecțiune, ci un proces normal atunci când el se desfășoară de-a lungul timpului, o dată cu înaintarea în vârstă. Suspiciunile că această rezervă ovariana s-a diminuat prematur ori că ovocitele nu sunt de calitate, apar în primul rând atunci când femeia are dificultăți în a rămâne însărcinată. Printre simptome – să le zicem – se numără ciclurile menstruale mai scurte decât media de 28 de zile sau chiar absența lor, menstrele neregulate, abundente, dureroase, sau avorturile repetate.
Investigarea infertilității unei femei care încearcă să conceapă fără succes va începe cu teste de sânge care măsoară nivelul hormonului stimulator al foliculului (FSH) și hormonului anti-Müllerian (AMH). Ambii hormoni joacă un rol important în menstre și reproducere. AMH-ul este un hormon secretat doar de foliculii antrali. Un nivel crescut semnifică un număr crescut de foliculi antrali și o rezervă ovariană bună, iar un nivel scăzut semnifică o rezervă ovariană scăzută.
Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate
Lasă un răspuns