Boala inflamatorie pelvină este o afecţiune comună, întâlnită în 70% dintre cazuri la tinerele active sexual, cu vârsta sub 25 de ani, care au parteneri sexuali multipli și nu utilizează mijloace contraceptive. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, explică ce este boala inflamatorie pelvină și cât de riscant este să nu fie tratată la timp.
Boala inflamatorie pelvină este un termen general care se referă la o infecție ce se propagă ascendent de la nivelul vaginului și/sau colului uterin, localizându-se la nivelul uterului, trompelor și ovarelor. Ar mai fi de adăugat că această infecție se poate răspândi și în abdomen, inclusiv la nivelul structurilor perihepatice.
„Simptomele bolii inflamatorii pelvine pot fi ușoare, foarte subtile sau chiar absente. Drept urmare s-ar putea să nu vă dați seama de existența acesteia până la apariția durerilor pelvine cronice sau – și mai grav! – până nu întâmpinați dificultăți în a rămâne însărcinată”, avertizează dr. Andreas Vythoulkas.
Sunt multe tipuri de bacterii care pot provoca boala inflamatorie pelvină, însă infecțiile cu Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis și Trichomonas vaginalis sunt cele mai frecvente. Aceste bacterii sunt de obicei dobândite în timpul sexului neprotejat. Mai puțin frecvent, bacteriile pot pătrunde în tractul reproducător atunci când bariera normală creată de colul uterin este perturbată. Acest lucru se poate întâmpla în timpul menstruației, după naștere sau avort. Rareori – dar nu imposibil – bacteriile pot pătrunde și în timpul montării unui dispozitiv intrauterin (sterilet) sau în timpul oricărei proceduri medicale care presupune introducerea de instrumente în uter. Alți factori de risc sunt reprezentați de modificarea florei vaginale normale și a mucusului cervical prin folosirea în exces a tampoanelor interne și a spălăturilor intravaginale.
Simptomele care pot ridica suspiciuni de boală inflamatorie pelvină apar în timpul menstruației sau imediat după și includ durere în abdomenul inferior, scurgeri vaginale urât mirositoare, sângerare sau durere în timpul actului sexual, dificultăți în timpul micțiunii, febră (între 38 și 40 de grade Celsius) însoțită sau nu de frisoane, greață, vomă, diaree, simptome de infecție urinară. De asemenea, mai pot fi prezente sângerări uterine anormale, mai ales între menstre.
Diagnosticul poate fi pus clinic, în urma examinării și rezultatului analizelor de secreție vaginală și cultură din col, dar și prin investigații paraclinice precum ecografia abdominală, ecografia transvaginală sau laparoscopia exploratorie (în cazul în care celelalte metode nu oferă un diagnostic de certitudine).
„În cele mai multe cazuri tratamentul este ambulator, prin administrarea de antibiotice care acoperă toți agenții patogeni. În caz de eșec terapeutic se impune spitalizarea și administrarea de antibiotic intravenos”, subliniază dr. Vythoulkas. În general se recomandă tratament antibiotic și partenerului.
O complicație a bolii inflamatorii pelvine este acumularea de fluid infectat (abces) la nivelul trompelor uterine și a ovarelor. Dacă tratamentul cu antibiotice nu are rezultat favorabil se impune o intervenție chirurgicală laparoscopică pentru drenarea acestuia.
Bolile pelvine netratate, pașaport pentru infertilitate
Studiile au demonstrat că una din opt femei cu istoric de boală inflamatorie pelvină are dificultăți în a rămâne însărcinată. Astfel, după un prim episod de boală inflamatorie pelvină riscul de infertilitate este de 15%, după al doilea episod riscul crește la 30%, iar după cel de-al treilea ajunge la 50%. În aceste condiții și în fața unui atât de mare risc, se recomandă efectuarea promptă a unui examen ginecologic ori de câte ori sunt observate simptome din categoria celor mai sus descrise. Având în vedere că simptomele pot fi uneori prea subtile, ideale sunt controale ginecologice regulate, măcar o dată pe an.
Lasă un răspuns