Fibromul uterin, piedică în calea unei sarcini obținute pe cale naturală?

Oricând după instalarea ciclului menstrual – practic la orice vârstă dar mai frecvent între 30 și 40 de ani -, din cauza unor dezechilibre hormonale, o femeie se poate confrunta cu apariția fibromului uterin.  Acesta se formează prin înmulțirea celulelor musculare și conjunctive ce formeaza peretele uterului. Ca și localizare, fibromul – care este o tumoare benignă – poate fi poziționat în interiorul uterului, în peretele acestuia sau spre exterior. Dezvoltarea lui poate fi foarte lentă iar simptomele inexistente, sau, dimpotrivă, foarte rapidă. Este imperios necesar să precizăm faptul că fibromul uterin NU este cancer. Probabilitatea ca el să se transforme în cancer este foarte redusă, situându-se între 0,2 si 0,5%.

Deși intens studiat, mecanismul formării fibromului uterin nu este pe deplin cunoscut. Însă pot fi numiți câțiva factori favorizanți ai apariției lui. Unul este cel genetic, așa că dacă o femeie a avut în familie un caz de fibrom, probabilitatea ca și ea să aibă la un moment dat este destul de ridicată. Alți factori favorizanți sunt, cum am afirmat deja, cei hormonali. Adesea, apariția fibroamelor uterine este asociată cu disfuncțiile ovariene, disfuncții care provoacă „haos” în ceea ce privește producția de estrogen și progesteron. Și obezitatea se pare că reprezintă un factor de risc pentru producerea fibroamelor, însă nu există niciun studiu care să certifice această legătură. Afirmația se bazează exclusiv pe constatările făcute de specialiști de-a lungul timpului, în practică.

În ceea ce privește simptomele existenței fibromului uterin, acestea pot include menoragia (sângerări menstruale abundente, prelungite, cu cheaguri), dismenoreea (dureri accentuate în timpul menstrelor), metroragia (sângerări între menstruații), durerile în timpul actului sexual și durerile lombare, senzația de balonare, urinările frecvente și/sau dureroase, constipația și anemia (ca urmare a menstrelor prelungite și abundente).

Având în vedere că fibromul este cel mai frecvent diagnosticat la femeile aflate în perioada fertilă, problema care se ridică este dacă acesta poate determina infertilitate. Răspunsul este afirmativ. Fibromul poate afecta contactul dintre ovul și spermatozoid sau implantarea embrionului în uter. Dar trebuie precizat faptul că aceste lucruri depind, totuși, de mărimea și localizarea lui.

Dacă a fost obținută o sarcină pe cale naturală chiar și în prezența fibromului – ceea ce nu este considerat un… miracol – nu înseamnă că sarcina este neapărat în siguranță. Riscul de avort spontan va trebui avut în vedere, pentru că un fibrom de dimensiuni mari poate duce la complicații. Pierderea sarcinii poate surveni atât la o vârstă gestațională mică cât și la una mare. În evoluția sarcinii, fibromul poate influența în mod negativ poziționarea și dezvoltarea fătului. Iar dacă se ajunge la termen, fibromul poate pune probleme la naștere, de la dezlipire de placentă normal inserată până la naștere prematură.

Având în vedere posibilele complicații ale fibromului în sarcină, se recomandă extirparea lui pe cale chirurgicală, prin miomectomie, înainte de a rămâne însărcinată.

Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *